Un caz imobiliar surprinzător care a provocat dezbateri aprinse în rândul judecătorilor ieșeni
Judecătorii ieșeni s-au confruntat cu o situație neobișnuită în care părțile implicate într-un litigiu imobiliar nu aveau nimic de împărțit, dar continuau să se judece. Gheorghe și Mihaiela P. au solicitat Judecătoriei emiterea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru un apartament pe care intenționau să-l achiziționeze de la SC Ozon Residence Construct SRL. Cei doi au semnat în martie 2020 un antecontract prin care firma se angaja să le vândă un apartament de trei camere în Moara de Vânt pentru suma de 370.000 lei.
Predarea apartamentului a întârziat, iar în aprilie 2023, Gheorghe și Mihaiela P. au încheiat un act adițional pentru prelungirea valabilității antecontractului, stabilind ca data încheierii contractului de vânzare-cumpărare să fie 7 mai. Reprezentantul firmei nu s-a prezentat la termenul stabilit, motiv pentru care cei doi s-au adresat instanței.
La primul termen de judecată, avocatul SC Ozon Residence a afirmat că firma este de acord cu acțiunea reclamanților, solicitând un nou termen pentru perfectarea contractului. Deși termenul a fost acordat, contractul nu a fost încheiat, iar avocatul dezvoltatorului a reiterat că este de acord cu solicitarea reclamanților, cerând emiterea unei hotărâri care să țină loc de contract. Totuși, cererea familiei P. a fost respinsă de judecători, care nu au fost convinși că erau îndeplinite condițiile legale pentru emiterea unei astfel de hotărâri, având în vedere că antecontractul din 2020 nu fusese depus la dosar.
Sentința Judecătoriei a fost contestată, iar cazul a ajuns la Tribunal, unde a fost depus antecontractul. Cu toate acestea, și judecătorii Tribunalului au respins acțiunea, constatând că între reclamanți și societatea pârâtă nu existase vreo neînțelegere referitoare la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Judecătorii au subliniat că vânzătorul nu refuza să încheie contractul și că nu existau motive care să justifice intervenția instanței în acest proces.
Judecătorii au emis și o ipoteză, sugerând că părțile ar fi putut căuta evitarea unor taxe notariale, având în vedere că acestea ar fi fost mai costisitoare decât un proces civil. Totuși, o problemă semnificativă a cazului era legată de actele necesare tranzacției. Vânzarea unui apartament necesită prezentarea actelor de proprietate, certificat fiscal și extras de carte funciară. Conform informațiilor, pe amplasamentul actual al blocului din Moara de Vânt nu ar fi trebuit să existe decât o locuință individuală, autorizația de construire emisă în 2016 vizând un imobil de acest tip. În realitate, a fost construit un bloc tip vilă cu 15 apartamente.
În decembrie 2019, Primăria a emis procesul-verbal de recepție, iar în aprilie 2020, certificatul de atestare a edificării, ambele referindu-se la o locuință individuală. În mai 2021, Ozon Residence a solicitat primăriei aprobarea pentru divizarea „locuinței” în 15 unități individuale, dar cererea a fost respinsă deoarece încălca prevederile autorizației inițiale. Prin urmare, apartamentele construite nu pot fi intabulate și vândute, iar încheierea contractelor de vânzare-cumpărare este imposibilă. O hotărâre a instanței care să țină loc de contract ar fi putut suplini actele necesare, însă judecătorii nu au găsit motivele legale pentru a interveni în acest caz.
