Contextul afacerii Țiriac
Contractul controversat semnat în 1999 între compania Țiriac Air, deținută de Ion Țiriac, și Compania Națională Aeroporturi București (CNAB) a permis concesionarea unui teren de 12.500 mp în zona de securitate a Aeroportului Otopeni. Contractul, fără licitație publică, a avut o durată de 49 de ani și a costat statul român aproximativ 40 de milioane de euro.
Clauze dezavantajoase
Condițiile contractuale favorizau compania Țiriac, care primea 65% din profit, iar aeroportul doar 35%. De-a lungul a peste 20 de ani, nu s-a raportat niciun profit, iar chiria a fost stabilită la doar 0,26 dolari/mp/lună, adică 3.250 de dolari pentru întreg terenul.
Corupție și influență politică
În spatele acestei afaceri se află o rețea de influență formată din foști directori de instituții publice, printre care George Dorobanțu și Paul Gheorghiu, care au protejat contractul și au blocat orice tentativă de recuperare a datoriilor. Curtea de Conturi a declarat contractul ilegal și profund dezavantajos pentru stat, solicitând rezilierea acestuia, însă demersurile nu au fost duse la bun sfârșit.
Mecanisme de mită
Surse indică faptul că protejarea contractului s-a realizat prin mită mascată, inclusiv bunuri de lux, precum autoturisme și apartamente. Dorobanțu ar fi primit două autoturisme de la Țiriac Auto, iar Gheorghiu un apartament gratuit în complexul familiei Țiriac.
Prejudiciul estimat
Prejudiciul total cauzat statului român este estimat la aproximativ 40 de milioane de euro, din cauza ocupării ilegale a unor spații adiționale și a condițiilor favorabile acordate companiei Țiriac. Această afacere continuă să aibă un impact negativ asupra bugetului public.
Concluzie: Afacerea Țiriac subliniază problemele de corupție și influență politică din România, având consecințe grave asupra bugetului statului și securității naționale.
