Contextul strategic al Italiei în NATO
Italia, sub conducerea guvernului Giorgia Meloni, s-a angajat să majoreze cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB până în 2035, respectând astfel cerințele NATO și presiunea președintelui american Donald Trump. Totuși, guvernul italian caută modalități de a minimiza impactul asupra finanțelor publice, având în vedere că cheltuielile pentru apărare sunt nepopulare în rândul populației.
Cheltuieli curente și strategii de ajustare
În 2024, cheltuielile Italiei pentru apărare sunt estimate la 1,5% din PIB, iar pentru a atinge noul obiectiv, este necesară o creștere de peste 60 de miliarde de euro. Comisia Europeană a adoptat o „clauză derogatorie” pentru a permite creșteri anuale de 1,5% ale PIB-ului până în 2028, dar Italia are dificultăți în a o aplica din cauza deficitului său mare.
Infrastructura civilă ca soluție
Guvernul Meloni intenționează să clasifice o parte din cheltuielile pentru infrastructură civilă, cum ar fi porturi și șantiere navale, drept cheltuieli de apărare. În total, Italia plănuiește investiții de 206 miliarde de euro pentru modernizarea căilor ferate și 162 de miliarde pentru drumuri, multe dintre acestea având aplicații de apărare. Ministrul adjunct al Transporturilor, Edoardo Rixi, a subliniat că aceste investiții se încadrează în parametrii NATO pentru cheltuielile de apărare.
Provocările politice și temporale
Meloni își propune să amâne creșterile cheltuielilor pentru apărare până după alegerile din 2027, având în vedere că opoziția susține că acestea ar putea diminua resursele pentru bunăstare. Italia va putea să utilizeze pe deplin „clauza de excepție” a UE dacă își reduce deficitul sub 3% din PIB până în 2026.
Concluzie
Strategia Italiei sub conducerea Giorgiei Meloni reflectă un echilibru delicat între angajamentele față de NATO și nevoile interne economice și sociale, având potențialul de a influența precedentul altor state membre în atingerea obiectivelor de apărare.
