Sonorități ale vieții în Iași
În Iași, clopotele continuă să bată ora fixă, deși mulți locuitori nu le mai aud din cauza zgomotului urban. De la Catedrala Mitropolitană până la Palatul Culturii, sunetele orașului se suprapun, creând un haos sonor.
Percepția timpului
Cristina, contabilă, afirmă că în birou nu se aude clopotul, iar timpul este perceput digital, nu sonor. În contrast, Maria Popescu, o bunică, își cunoaște ora după sunetul clopotului, neavând acces la tehnologia modernă.
Un oraș în disonanță
Clopotele, trenurile și ceasurile din Iași formează un fundal urban care reflectă un timp colectiv uitat. Deși mulți ignoră aceste sunete, ele continuă să existe, reprezentând o parte autentică a vieții urbane.
Concluzie
Orașul Iași este mai mult decât infrastructură; sunetul său, uneori ignorat, este o parte vitală a identității sale culturale și sociale.
