Pseudartroza ulnei
Pseudartroza reprezintă neconsolidarea unei fracturi după 9 luni de la producerea acesteia, fără semne radiologice de progresie a consolidării în ultimele 3 luni. Aceasta este o „articulație falsă” care nu suportă încărcarea normală a osului și se manifestă prin durere persistentă.
Incidența și cauzele
Pseudartroza oaselor antebrațului (radius și ulnă) are o incidență între 2-10% din fracturile acestei regiuni, fiind influențată de factori biologici, mecanici, specifici pacientului și de tehnica chirurgicală utilizată.
Caz clinic
Un caz relevant este al unei paciente de 37 de ani, care a suferit o fractură deschisă a ambelor oase ale antebrațului, tratată prin reducere deschisă și fixare internă. La 6 săptămâni după intervenție, a suferit o refracturare a ulnei, iar după 9 luni s-a confirmat diagnosticul de pseudartroză. Pacienta prezenta durere și limitare funcțională a antebrațului.
Tratament
Tratamentul chirurgical a implicat excizia pseudartrozei și inserția unei grefe osoase tricorticale din creasta iliacă, fixată cu o placă LCP de 3.5 mm. Evoluția postoperatorie a fost favorabilă, cu restituirea mobilității nedureroase a antebrațului. Radiografiile de control au arătat încorporarea completă a grefei și restabilirea continuității osoase.
Concluzie
Pseudartroza oaselor antebrațului are o incidență crescută și un impact semnificativ asupra calității vieții pacientului, dar poate fi tratată cu succes printr-o tehnică chirurgicală adecvată.
