Originea bradului de Crăciun
Împodobirea bradului de Crăciun este un obicei de tradiție creștină, având rădăcini în triburile germanice din jurul anului 1500. Forma triunghiulară a bradului simbolizează Sfânta Treime, iar ornamentația reprezintă bogăția și cunoașterea, similar cu fructele din Grădina Edenului.
Tradiții și simbolism
În trecut, bradul era împodobit cu nuci, fructe, flori și lumânări, simbolizând viața și belșugul. În prezent, bradul natural este adesea înlocuit cu cel artificial din motive practice sau ecologice. Indiferent de tip, bradul este decorat cu globuri colorate, instalații de lumini și diverse ornamente care reflectă bucuria sărbătorilor.
Obiceiuri contemporane
După sărbătoarea de Sfântul Ion, pe 7 ianuarie, bradul este despodobit, semnificând încheierea sărbătorilor de iarnă. Există și tradiția de a îndepărta bradul înainte de Bobotează, pregătind astfel casa pentru Botezul Domnului și simbolizând începutul unui nou an.
Concluzie
Bradul de Crăciun rămâne un simbol central al sărbătorilor de iarnă, reunind familiile și păstrând vie tradiția și valorile creștine asociate cu nașterea lui Hristos.
