Cauzele obstrucției congenitale a canalului nazolacrimal
Obstrucția congenitală a canalului nazolacrimal este cel mai frecvent cauzată de blocarea parțială sau totală a orificiului de deschidere în cavitatea nazală printr-o membrană, prezentă la aproximativ 50% dintre nou-născuți. Alte cauze includ absența punctelor lacrimale, canalul îngust lacrimonazal și dezvoltarea incompletă a ductului. Aproximativ 5-10% dintre sugari se confruntă cu această afecțiune.
Simptomele obstrucției congenitale
Simptomele includ lăcrimare excesivă, pleoape umede, roșeață și inflamație, precum și secreții conjunctivale abundente. Severitatea simptomelor poate fi influențată de infecții respiratorii și condiții de mediu.
Diagnosticarea obstrucției
Diagnosticul este confirmat de medicul oftalmolog, care exclude alte cauze de lăcrimare excesivă, precum glaucomul congenital.
Tratamentul obstrucției congenitale
În majoritatea cazurilor, obstrucția se remite spontan în primele 8-10 luni. Dacă persistă, se recomandă igiena perioculară, masajul sacului lacrimal, administrarea de antibiotice pentru suprainfecții și, în unele cazuri, sondajul căilor lacrimale. Antibioticele nu deschid canalul lacrimonazal, iar tratamentele de lungă durată cu antibiotice nu sunt recomandate.
Intervenții chirurgicale
Dacă obstrucția persistă după 8-10 luni, se poate opta pentru sondajul căilor lacrimale sau intubația cu tub de silicon. Dacă aceste metode eșuează, poate fi necesară o dacriocistorinostomie. Dacriocistita, o complicație rară, necesită tratament de urgență și spitalizare.
Concluzie
Obstrucția congenitală a canalului nazolacrimal este o afecțiune frecventă la sugari, iar diagnosticarea timpurie și intervenția corectă sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.
