Lunea Duhului Sfânt 2025
În a doua zi după Duminica Rusaliilor, luni, 9 iunie 2025, biserica ortodoxă îl sărbătorește în mod special pe Sfântul Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi. Această zi este cunoscută sub denumirea de Lunea Sfântului Duh sau Luna Cincizecimii și marchează continuarea praznicului Rusaliilor.
Celebrarea religioasă face parte din perioada liturgică a Penticostarului, care începe la Paște și se încheie cu Duminica Tuturor Sfinților, pe 15 iunie 2025. În această perioadă, toate duminicile și unele zile din săptămână au rânduieli liturgice speciale, menite să reflecte bucuria și învățătura Învierii și a pogorârii Duhului Sfânt.
Semnificatul sărbătorii Sfântului Duh
La sinodul II ecumenic, ținut în anul 381 la Constantinopol, a fost respinsă învățătura lui Macedonie, care afirma că Sfântul Duh este o „creatură”. Aici s-au alcătuit celelalte articole din Crez și s-a mărturisit că Sfântul Duh purcede din Tatăl și: „este împreună cu Tatăl și cu Fiul închinat și mărit”.
Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Duh așa cum indică Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii: „Întru această zi, prăznuim pe însuși Preasfântul și de viață făcătorul și întru tot puternicul Duh, Carele este unul din Treime Dumnezeu.” Deși Duhul Sfânt este sărbătorit odată cu întreaga Treime în ziua de Rusalii, a doua zi este dedicată în mod special persoanei Duhului Sfânt. Această zi subliniază rolul și lucrarea Sa în viața Bisericii și a credincioșilor.
Sărbătoarea accentuează faptul că mântuirea este opera întregii Sfintei Treimi: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt. Astfel, după ce Rusaliile marchează solemn pogorârea Duhului Sfânt peste apostoli, Lunea Sfântului Duh pune în lumină participarea Duhului Sfânt în lucrarea de sfințire și susținere a Bisericii. Pogorârea Duhului Sfânt este considerată nașterea bisericii creștine, iar Lunea Sfântului Duh întărește ideea că Duhul este prezent permanent în biserică, în Taine, în rugăciune și în viața credincioșilor.
Tradiții și obiceiuri în a doua zi de Rusalii
Lunea după Rusalii este ziua în care credincioșii ortodocși se concentrează asupra rolului Duhului Sfânt în viața bisericii. Duhul Sfânt este considerat Dătătorul de viață, Cel care sfințește, luminează și călăuzește pe cei credincioși. Este prezent în toate Sfintele Taine și în întreaga viață a Bisericii, lucrând tainic în inimile oamenilor.
În tradiția populară, perioada Rusaliilor este marcată de numeroase obiceiuri și credințe legate de protejarea împotriva spiritelor rele, cunoscute ca „iele”. În a doua zi de Rusalii, credincioșii obișnuiesc să aducă la biserică ramuri de tei, nuc, plop sau stejar, pentru a fi binecuvântate de preot. Acestea sunt considerate mijloace de protecție împotriva răului, bolilor și fenomenelor naturale distrugătoare.
Ramura de tei are o semnificație aparte în această sărbătoare, fiind considerată un apărător al casei și ogorului de duhurile rele. Pe lângă tei, alte plante cu întrebuințare rituală sunt socul, murele sau pelinul. După ce ramurile sunt binecuvântate, acestea se păstrează și se folosesc în scopuri tămăduitoare pe parcursul anului.
În tradiția românească, se crede că plantele culese între Rusalii și Sânziene (24 iunie) au o forță vindecătoare deosebită. De-a lungul timpului, tradiția populară a păstrat obiceiuri cu caracter restrictiv, reflectând respectul față de această sărbătoare. În această zi nu se muncesc pământurile și nu se fac munci grele în gospodărie, iar superstițiile sugerează evitarea anumitor locuri și activități pentru a se proteja de spiritele necurate.
Rugăciune către Sfânta Treime
„Sfântă Treime, Tată, Fiule şi Duhule, Preaînalte Dumnezeule, Împărate şi Făcătorule a toată veşnicia, Care ne-ai cinstit pe noi cu chipul Tău şi ai scris împrejur în chipul văzut al firii noastre asemănarea Fiinţei Tale nevăzute, fă-ne să aflăm milă şi har în ochii Tăi, ca să Te putem slăvi în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale, împreună cu toţi sfinţii care din veac au bineplăcut Ţie.”
