Învățământul simultan în comunitățile defavorizate
În România, aproximativ 100.000 de elevi învață în regim simultan, în special în satele izolate. La Iași, din cele aproape 600 de unități școlare, 184 au sub 50 de elevi, ceea ce face dificilă formarea unor clase distincte.
Realitatea din satele Tăutești și Horlești
Școala din Horlești, care deservește și copiii din Tăutești, aplică învățământul simultan, unde un dascăl predă mai multe programe pentru copii din ani de studiu diferiți. Aceasta este singura soluție pentru a menține accesul la educație în comunități cu puțini copii.
Provocările învățământului simultan
Metodologia oferă flexibilitate, însă în practică creează dificultăți pentru elevi. Dascălii trebuie să împartă atenția între grupuri de vârstă diferite, ceea ce duce la inegalități în procesul educațional. Ministerul Educației permite combinarea claselor gimnaziale, dar realitatea rămâne o provocare pentru toți cei implicați.
Consecințele abandonului școlar
Fără învățământul simultan, copiii din satele defavorizate riscă să abandoneze școala. Mersul la școală reprezintă pentru mulți nu doar educație, ci și acces la mesele calde și la un sentiment de apartenență comunitară.
Concluzie
Învățământul simultan, deși imperfect, rămâne o soluție esențială pentru asigurarea educației în comunitățile defavorizate, salvând astfel generații întregi de la abandonul școlar.
