Decizia ÎCCJ privind evaziunea fiscală
Un complet format din nouă judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a abordat o sesizare de la Curtea de Apel București referitoare la interpretarea art. 10 din Legea nr. 241/2005, modificată prin Legea nr. 126/2024. Chestiunea de drept era dacă neîntocmirea raportului de expertiză de specialitate atrage neregularitatea actului de sesizare a instanței.
Decizii contradictorii
Inițial, ÎCCJ a publicat o decizie conform căreia neîntocmirea raportului de expertiză nu determină neregularitatea sesizării instanței, permițând continuarea proceselor de evaziune fiscală. Ulterior, decizia a fost modificată, afirmând că lipsa raportului de expertiză determină neregularitatea actului de sesizare și restituirea cauzei la procuror.
Clarificări și reacții
ÎCCJ a explicat că modificarea a fost cauzată de o „eroare umană” în publicarea informațiilor pe site. Instanța a confirmat că minuta semnată de judecători rămâne actul oficial și că a fost demarată o verificare administrativă pentru prevenirea unor situații similare. Fostul ministru al Justiției, Stelian Ion, a criticat schimbarea deciziei, subliniind că aceasta poate afecta grav dosarele de evaziune fiscală și ridicând suspiciuni asupra integrității procesului.
Implicații
Deciziile contradictorii ale ÎCCJ pot avea un impact semnificativ asupra cazurilor de evaziune fiscală, afectând direcția anchetelor și soarta inculpaților. Aceste situații generează îngrijorări legate de coerența și stabilitatea deciziilor judiciare.
