Impozitarea progresivă: O soluție controversată
Guvernul român propune impozitarea progresivă, abandonând cota unică, în contextul unei economii afectate de deficit. Această măsură vizează redistribuirea veniturilor prin taxe mai mari pentru „cei bogați”, cu scopul de a reduce povara fiscală asupra celor cu venituri mici.
Definirea veniturilor mari
Propunerea include o cotă de 10% pentru salariile minime sau medii și cote de 15%, 20% sau 25% pentru veniturile considerate „mari”. Totuși, nu există o definiție clară a acestor venituri, având în vedere discrepanțele regionale din România.
Argumente pro
Sustținătorii impozitării progresive spun că aceasta ar putea genera mai multe fonduri pentru sănătate și educație, asigurând o contribuție mai echitabilă din partea celor cu venituri mari.
Argumente contra
Economiștii contestă măsura, invocând trei probleme majore:
- Infrastructura ANAF: Necesitatea unei digitalizări avansate pentru urmărirea veniturilor globale.
- Exodul creierelor: Posibilitatea ca specialiștii din domenii precum IT și medicină să părăsească țara din cauza impozitelor crescute.
- Munca „la negru”: Istoria sugerează că impozitele mari încurajează subdeclararea veniturilor.
Povara fiscală și contextul austerității
Peste 43% din costul total al angajatorului în România se duce la stat, iar introducerea impozitării progresive fără reducerea taxelor pentru veniturile mici ar putea crește povara fiscală pe ușa din spate.
Impactul asupra performanței
Impozitarea progresivă ar putea deveni o penalizare pentru cei care performează, dacă nu este însoțită de reforme structurale. Cetățenii percep deja un deficit de servicii publice de calitate în raport cu taxele plătite, ceea ce ar putea adânci neîncrederea în autorități.
În concluzie, impozitarea progresivă în România ridică întrebări despre echitatea fiscală și sustenabilitatea economică, cu riscuri semnificative pentru clasa medie și pentru atragerea specialiștilor.
