Economia subterană a Iașului
În Iași, chiria ajunge să înghită jumătate din salariul mediu, iar economia ascunsă se dezvoltă cu servicii personale neoficiale, precum bonele și meditațiile costisitoare. Acestea funcționează fără contracte și fără impozite, creând un sistem paralel tolerat de societate.
Bonele plătite la negru
Găsirea unei bone a devenit o necesitate pentru familiile tinere din Iași, deoarece creșele de stat sunt insuficiente. Tarifele pentru bone variază între 2.500 și 4.000 de lei lunar, iar părinții preferă să plătească „în mână”, evitând formalitățile legale. Aceasta expune bonele la riscuri, deoarece nu beneficiază de asigurare de sănătate sau protecție legală.
Meditațiile ca industrie subterană
Meditațiile private sunt o realitate comună în Iași, cu prețuri între 100 și 200 de lei pe ședință. Părinții cheltuiesc lunar între 1.200 și 2.000 de lei pentru a asigura performanța școlară a copiilor. Aceasta reprezintă o industrie neimpozitată, cu profesori care câștigă sume considerabile din meditații, uneori de două sau trei ori mai mult decât salariul oficial.
Implicarea statului
Deși fenomenul este bine cunoscut, autoritățile nu reușesc să-l reglementeze. Bonele ar putea fi angajate legal, iar profesorii încurajați să declare veniturile, dar birocrația și lipsa de voință politică mențin situația actuală. Astfel, milioane de lei circulă lunar în economia invizibilă a Iașului, fără a contribui la bugetul de stat.
Paradoxurile Iașului
Iașul, un oraș universitar și cultural, ascunde o față a muncii la negru, cu servicii plătite cash devenite normă. Părinții, bonele și profesorii sunt conștienți de această realitate, dar statul rămâne spectator.
Concluzie: Economia subterană din Iași reflectă o problemă complexă de reglementare, cu implicații semnificative pentru protecția muncitorilor și pentru bugetul de stat. Această situație necesită o abordare urgentă din partea autorităților pentru a aduce serviciile în zona legală.
