Capacitatea militară a Iranului
În 2026, Iranul dispune de aproximativ 2.000 de rachete balistice grele, în scădere față de peste 3.000 în 2022. Producția internă de rachete continuă în „orașele rachetelor”, uzine subterane unde locuiesc și muncesc oameni, iar parteneriatul militar cu Rusia oferă suport tehnologic și logistic.
„Orașele rachetelor”
„Orașele rachetelor” sunt baze subterane săpate în munți, care permit Iranului să lanseze atacuri săptămâni sau luni, chiar și în condiții de bombardamente intense. Aceste facilități pot adăposti rachete cu rază lungă de acțiune, capabile să lovească ținte aflate la până la 2.000 km distanță.
Ținte regionale
Aproximativ 2.000 dintre rachetele iraniene pot lovi ținte din Israel, Bahrain, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Iordania și Arabia Saudită, unde se află baze militare americane. Iranul a atacat deja 27 de baze americane și Oman, stat mediator în negocierile nucleare.
Strategia de atac
Iranul folosește strategii de epuizare a apărării antirachetă a adversarilor prin drone ieftine și rachete balistice de cost mediu. Această abordare vizează consumarea stocurilor de interceptori ale Israelului, SUA și statelor din Golf.
Rețelele teroriste
Iranul menține o rețea de grupări teroriste afiliate, precum Hezbollah, Houthi și miliții pro-iraniene din Irak și Siria, care pot continua atacurile chiar și în cazul unui conflict direct pe teritoriul iranian.
Concluzie
Capacitatea Iranului de a desfășura atacuri din „orașele rachetelor” și de a menține o rețea de grupări teroriste sugerează o amenințare persistentă la adresa stabilității regionale și a intereselor americane în Orientul Mijlociu.
