Introducere în Era Nucleară
Acum 80 de ani, bombardierul american B-29 a lansat o bombă atomică asupra orașului Hiroshima, marcând începutul erei atomice. O descriere tehnică a unei arme nucleare, însă, a fost realizată anterior de cercetătorii britanici Otto Frisch și Rudolf Peierls în 1940, prin memorandumul Frisch-Peierls, care a stat la baza Proiectului Manhattan.
Impactul Exploziei Nucleare
În documentul secret, Frisch și Peierls avertizau că o explozie nucleară ar putea distruge viața într-o zonă extinsă, afectând centrul unui oraș mare și provocând contaminare radioactivă letală. Aceste predicții s-au dovedit adevărate după atacurile asupra Hiroshima și Nagasaki, unde au murit peste 200.000 de oameni, majoritatea civili.
Compararea Armelor Nucleare
Bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaki au folosit arme cu puteri de 16 și 20 de kilotone de TNT. În contrast, armele nucleare moderne, precum focoasele termonucleare W76, sunt de șase ori mai puternice, iar B83, cea mai mare focoasă din arsenalul SUA, eliberează echivalentul a 1,2 milioane de tone de TNT. O rachetă RS-28 Sarmat din Rusia, destinată să lovească multiple ținte, ar putea omorî o mare parte din populația Londrei, estimată la nouă milioane de oameni.
Cursa Înarmării Nucleare
Nouă țări dețin arme nucleare, iar SUA și Rusia au împreună aproximativ 4.000 de focoase nucleare, reprezentând 90% din arsenalul global. În prezent, Marea Britanie și alte puteri nucleare își modernizează și extind arsenalele. Cursa înarmării nucleare actuale este considerată mai periculoasă decât criza rachetelor cubaneze din 1963.
Concluzie
Starea geopolitică actuală, combinată cu arsenalurile nucleare extinse, crește riscurile pentru întreaga omenire, evidențiind necesitatea urgentă de dezarmare și reglementare internațională.
