Pomenirea Sfântului Gheorghe de la Cernica
Pe 3 decembrie, se sărbătorește Sfântul Gheorghe de la Cernica, născut în 1730 în Săliștea Sibiului. La vârsta de 19 ani, a venit în Țara Românească, unde a intrat în slujba mitropolitului grec Roșca. În 1750, a ajuns la Muntele Athos, primind treapta diaconiei în Mănăstirea Vatoped.
Activitatea monahală
După moartea mitropolitului, a devenit ucenic al starețului Paisie Velicicovschi. În 1775, din cauza ocupației austriece, s-a mutat la Mănăstirea Secu. A revenit apoi în Țara Românească, unde a fost convins de Mitropolitul Grigorie al II-lea să revigoreze Schitul Cernica, aflat în declin de 30 de ani. A reușit să refacă mănăstirea, adunând 103 ucenici.
Moartea și canonizarea
În 1793, a fost numit și la Mănăstirea Căldărușani, conducând ambele mănăstiri până la moartea sa în decembrie 1806, fiind îngropat la Mănăstirea Cernica. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat Cuviosul Stareț Gheorghe în 2005, stabilind ziua de sărbătorire pe 3 decembrie.
Semnificația crucii negre
Crucile negre din calendar simbolizează pomenirea sfinților, iar comemorarea Sfântului Gheorghe de la Cernica este un moment de reflecție asupra contribuției sale la viața monahală și spirituală a României.
Prin celebrarea acestui sfânt, comunitatea ortodoxă își reafirmă legătura cu tradițiile spirituale și valorile monahale promovate de acesta.
