Atracția spațiu-timpului de către o gaură neagră
Astronomii au descoperit o gaură neagră supermasivă care distorsionează structura spațiu-timpului, confirmând o predicție a teoriei relativității generale formulată acum un secol. Fenomenul a fost observat în cadrul unui eveniment de distrugere a unei stele, cunoscut sub denumirea AT2020afhd, care se încadrează în categoria „tidal disruption event” (TDE).
Precesia Lense–Thirring
Observațiile au relevat oscilații în orbita stelei, cauzate de precesia Lense–Thirring, un efect care apare atunci când o gaură neagră în rotație atrage spațiul-timp din jurul său. Acest fenomen a fost descris pentru prima dată în 1918, dar a fost dificil de observat direct până acum.
Metodele de observare
Cercetarea a utilizat date din raze X obținute de observatorul spațial Neil Gehrels Swift al NASA și semnale radio de la rețeaua Karl G. Jansky Very Large Array.
Fluctuațiile sincronizate
Cercetătorii au observat fluctuații sincronizate în emisiile X și radio, repetate la intervale de 20 de zile. Aceste variații au demonstrat că atragerea materiei de către gaura neagră și jeturile asociate se mișcă oscilatoriu în același ritm, confirmând efectul de „frame-dragging”.
Influența relativistă
Mișcarea structurilor aflate aproape de gaura neagră este influențată de efecte relativiste, vizibile doar în condiții extreme. Această observație oferă o nouă metodă de măsurare a rotației găurilor negre și de înțelegere a modului în care acestea acumulează materie și generează jeturi.
Descoperirea are implicații semnificative pentru înțelegerea fizicii fundamentale și a comportamentului găurilor negre, având potențialul de a schimba concepțiile actuale despre spațiu-timp.
