Așteptarea inutilă în Iași
În Iași, reflexul de a sta la coadă persistă, în special în rândul celor care au trăit în comunism, când așteptarea era singura modalitate de acces la bunuri. Chiar și fără un motiv real, cozile se formează rapid, iar oamenii se aliniază instinctiv.
Radarul social al bătrânilor
Bătrânii din Iași par să aibă o capacitate specială de a detecta cozile, fără a fi nevoie de anunțuri sau reduceri. Doar observând un grup de oameni, aceștia simt că „se întâmplă ceva” și se grăbesc să se alinieze, fără a întreba de ce.
Memoria penuriei
Experiențele din anii comunismului au creat o memorie socială colectivă care îi determină pe oameni să creadă că oportunitățile sunt rare. Această mentalitate persistă, chiar și în prezent, când bunurile sunt disponibile, iar oamenii continuă să stea la coadă din obișnuință și teamă de a rata o ocazie.
Coada ca ritual social
În prezent, coada a devenit un ritual social, un loc de schimb de informații și discuții. Oamenii stau la coadă nu doar pentru a obține ceva, ci pentru a se simți parte dintr-o comunitate, având astfel un forum urban în absența altor spații sociale.
Reflex cultural
Coada în Iași nu a dispărut odată cu comunismul, ci s-a adaptat. Aceasta reflectă un conformism cultural, unde oamenii preferă să se alinieze decât să conteste ordinea impusă. Este o combinație de nostalgie, instinct de supraviețuire și nevoie de apartenență.
Concluzie
Comportamentul ieșenilor de a forma cozi, chiar și în lipsa unei necesități reale, evidențiază un reflex cultural adânc înrădăcinat, care reflectă atât nostalgie, cât și dorința de apartenență într-o societate în continuă schimbare.
