Nașterea Maicii Domnului
Nașterea Maicii Domnului este primul praznic din Anul bisericesc, care începe pe 1 septembrie. Fecioara Maria s-a născut din părinți în vârstă, Ioachim și Ana, ca rezultat al rugăciunilor acestora. Tatăl ei provine din seminția lui David, iar mama din cea a lui Aaron.
Tradiția Bisericii
Informațiile despre Nașterea Maicii Domnului nu sunt prezentate în Sfânta Scriptură, ci sunt consemnate în tradiția Bisericii și în scrieri precum Protoevanghelia lui Iacov, din secolul al II-lea. Ea a fost aleasă să dăruiască trup lui Dumnezeu-Fiul, Iisus Hristos.
Adoptarea sărbătorii
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este recunoscută și de copți și sirieni, ceea ce sugerează o origine comună între Sinodul III ecumenic (431) și Sinodul IV (451). A fost adoptată în Apus în timpul papei Serghie I (687-701).
Compoziția liturgică
Condacul și Icosul praznicului au fost scrise de Sfântul Roman Melodul în secolul al VI-lea, iar Canonul Utreniei a fost compus de Sfântul Ioan Damaschin.
Pomenirea sfinților
Pe 8 septembrie, se face pomenirea următorilor sfinți:
- Ruf și Rufian
- Sfântul Sever
- Sfântul Artemidor
- Sfântul nou Mucenic Atanasie
- Icoana Maicii Domnului din Kursk
Pe 9 septembrie, se pomenește Sfântul și Dreptul Ioachim și Ana.
Concluzie
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului subliniază importanța Fecioarei Maria în tradiția creștină, având rădăcini adânci în istoria Bisericii și fiind celebrată de diverse confesiuni creștine.
