Prevalența obezității în România
Obezitatea este o afecțiune cronică caracterizată prin acumularea excesivă de țesut adipos, afectând sănătatea și crescând riscul complicațiilor pe termen lung. În România, prevalența obezității și a supraponderii este de aproximativ 57% din populație, cu 21% fiind persoane obeze. Aproximativ 11% dintre copii și adolescenți sunt obezi, iar 25% sunt supraponderali. Rata de creștere a obezității este estimată la 2,1% pe an pentru adulți și 5,6% pentru copii până în 2035.
Clasificarea obezității
Obezitatea este clasificată în trei grade în funcție de indicele de masă corporală (IMC):
- Gradul 1: IMC 30-34,9 kg/m²;
- Gradul 2: IMC 35-39,9 kg/m²;
- Gradul 3: IMC peste 40 kg/m² (obezitate morbidă).
Investigații esențiale pentru diagnosticare
Diagnosticarea și gestionarea obezității necesită următoarele investigații:
- Evaluarea IMC, circumferința abdominală și raportul circumferință abdominală/înălțime;
- Evaluarea compoziției corporale (măsurarea masei grase, masei musculare etc.);
- Evaluarea ratei metabolice (RMR);
- Evaluarea profilului glucidic (glicemie, HbA1c);
- Evaluarea profilului lipidic (colesterol, trigliceride);
- Măsurarea tensiunii arteriale;
- Evaluarea funcției hepatice (ecografie abdominală);
- Evaluarea funcției renale (creatinina serică);
- Evaluarea polisomnografică pentru apneea obstructivă în somn;
- Alte investigații: acid uric, proteină C reactivă, dozări hormonale.
Plan de tratament personalizat
În funcție de rezultatele investigațiilor, echipa medicală va stabili un plan de tratament care poate include recomandări dietetice, optimizarea stilului de viață, tratamente medicamentoase sau intervenții chirurgicale bariatrice.
Concluzie
Gestionarea obezității necesită o abordare integrată și personalizată, având în vedere prevalența crescută a acestei afecțiuni în România și impactul său asupra sănătății populației.
