Pisicile, domesticite mai târziu decât se credea inițial
Două studii realizate asupra felinelor antice sugerează că pisicile au fost, cel mai probabil, domesticite în Egipt sau în alte regiuni din Africa de Nord, migrând ulterior către Europa alături de stăpânii lor, însă mult mai târziu decât s-a crezut inițial.
Originile pisicilor domestice și călătoriile lor alături de oameni sunt subiecte complexe. Oamenii de știință au găsit dovezi care sugerează că pisicile au fost domesticite pentru prima dată în Egiptul antic, unde erau venerate ca parte a unui cult, sau în alte regiuni din Africa de Nord. Deși cercetătorii știau că pisicile domestice (Felis catus) derivă din cele sălbatice africane (Felis lybica), momentul și locul exact al domesticirii rămâne un subiect de dezbatere.
Două studii publicate pe serverul de preimprimare bioRxiv în martie 2025 oferă noi perspective asupra modului în care pisicile ar fi putut ajunge să coexiste cu oamenii. O ipoteză populară sugerează că domesticirea a avut loc în Levant, o regiune din Orientul Mijlociu, în perioada neolitică, acum 12.000-5.000 de ani, când oamenii au trecut de la un stil de viață de vânători-culegători la agricultură. Această tranziție a dus la o proliferare a rozătoarelor, ceea ce a determinat atragerea pisicilor pentru a controla dăunătorii.
Descoperirea unei pisici îngropate alături de un om în Cipru, datând de acum aproximativ 10.000 de ani, a fost considerată prima dovadă a asocierii dintre oameni și pisici. Însă, noile studii contestă această idee, sugerând că domesticirea pisicilor a avut loc mai târziu, iar rămășițele analizate aparțin unor pisici sălbatice europene.
În cadrul unuia dintre studii, cercetătorii au realizat analize genetice pe specimene de pisici din antichitate, demonstrând că pisicile găsite în Europa și în Turcia, între 11.000 și 2.300 de ani în urmă, nu erau strămoșii pisicilor domestice de astăzi, ci pisici sălbatice europene (Felis silvestris). Acestea erau probabil vânate pentru hrană sau blană și nu erau considerate animale de companie.
Analiza sugerează că domesticirea pisicilor a avut loc în Africa, fie în Egipt, fie în alte zone nordice precum Marocul sau Tunisia. Pisicile domestice moderne se aseamănă genetic cu pisicile sălbatice africane din Tunisia.
În Egipt, dovezile indică faptul că pisicile erau bine stabilite în primul mileniu î.Hr. și erau venerate ca parte a cultului zeiței Bastet, asociată cu fertilitatea și protecția. Pisicile apare în imagini egiptene antice, atât ca membri ai gospodăriilor umane, cât și în reprezentări ale zeiței. De asemenea, se consideră că pisicile au fost folosite în practici rituale sau ca ofrande.
Una dintre ipoteze sugerează că, inițial, pisicile au fost atrase de rozătoare în producția agricolă, iar ulterior, prin operațiuni de creștere, procesul de domesticire ar fi fost inițiat. Pisicile s-au răspândit în Europa prin intermediul rutelor comerciale, cu primele dovezi datând din perioada de la sfârșitul Epocii Fierii.
Deși Egiptul este considerat cel mai probabil loc de naștere al pisicilor domestice, cercetătorii subliniază că lipsa datelor genetice din rămășițele de pisici mumificate din Egipt reprezintă o incertitudine care trebuie abordată pentru a confirma această teorie.
