Negocieri de Pace între Armenia și Azerbaidjan
Pe 10 iulie, liderii Azerbaidjanului și Armeniei au purtat negocieri de pace la Abu Dhabi. Înrăutățirea relațiilor dintre Moscova și Baku, precum și arestările unor figuri pro-ruse din Armenia, au impulsionat discuțiile. Armenia își reface legăturile cu Azerbaidjanul, în timp ce influența Rusiei în Caucazul de Sud scade, în favoarea Statelor Unite.
Contextul Conflictului
De la războiul din Nagorno-Karabakh din 2020, Azerbaidjanul a adoptat o poziție pro-rusă, în timp ce Armenia s-a orientat spre Occident. Armenia a insistat ca negocierile să aibă loc în Europa sau în SUA, în timp ce Azerbaidjanul a preferat medierea Rusiei. Întâlnirile față în față dintre Aliev și Pașinian au fost suspendate la sfârșitul anului 2023.
Acord de Pace și Presiuni
La 13 martie 2025, Armenia și Azerbaidjanul au convenit asupra unui tratat de pace, însă condițiile impuse de Baku pentru semnarea acordului, inclusiv modificări constituționale, au dus la amânarea semnării. Turcia a intervenit, subliniind importanța normalizării relațiilor dintre Armenia și Azerbaidjan și redeschiderii frontierelor.
Rolul Statelor Unite și al Turciei
Sub administrația Trump, SUA a încercat să reînvie un triunghi strategic între Turcia, Israel și Azerbaidjan, cu scopul de a remodela politica din Orientul Mijlociu și Caucazul de Sud. În aprilie 2025, Turcia a intensificat eforturile pentru finalizarea acordului de pace, avertizând asupra riscurilor unei schimbări de conducere în Armenia.
Impactul Asupra Influenței Rusiei
Kremlinul a reacționat la evoluțiile din Caucaz, numind un om de încredere pentru Armenia, în contextul în care influența sa în regiune scade. Pe 10 iulie, discuțiile directe între Aliev și Pașinian la Abu Dhabi, fără participarea Rusiei, au fost considerate foarte productive. Moscova a impus restricții la importurile din Azerbaidjan și Armenia, subliniind că ambele țări vor fi supuse unei presiuni sporite din partea Rusiei.
Concluzie
Negocierile de pace dintre Armenia și Azerbaidjan, facilitate de Turcia și SUA, sugerează o schimbare semnificativă în dinamicile de putere din Caucaz, cu o influență rusă în scădere.
