Ieșirea lui Geert Wilders din coaliția olandeză
Guvernul olandez s-a prăbușit dramatic marți, după ce politicianul de extremă dreapta Geert Wilders a ieșit din coaliție, invocând frustrarea față de politica de imigrație și azil. Imediat după, prim-ministrul Dick Schoof și-a prezentat demisia regelui Willem-Alexander. Alegeri anticipate sunt așteptate în luna octombrie, iar până atunci miniștrii vor rămâne în funcții în calitate de interimari.
În această coaliție erau numeroși actori politici, iar Wilders, liderul Partidului Libertății (PVV), a devenit cea mai mare formațiune din parlament în urma alegerilor anterioare. Celelalte partide din coaliție erau Partidul Popular pentru Libertate și Demnitate (VVD), care a obținut locul trei, noul Partid Social Nou (NSC), pe locul patru, și Mișcarea Fermier-Cetățean (BBB), pe locul șase. A fost nevoie de șase luni de negocieri pentru a forma această coaliție, iar guvernul a căzut după 10 luni.
Schoof a calificat decizia lui Wilders drept „iresponsabilă și inutilă”. Liderul VVD, Dilan Yeşilgöz, a spus că a fost „șocată” de acest gest „super-iresponsabil”. Wilders, pe de altă parte, a declarat că va „lupta în alegeri pentru a face PVV și mai puternic”, cu scopul de a ieși pe cealaltă parte ca prim-ministru.
Contextul politic
Un expert în politică olandez, Cas Mudde, a explicat că guvernele instabile nu sunt o noutate în peisajul politic olandez. Pragul pentru un partid de a intra în parlament este relativ scăzut comparativ cu alte țări europene. În 2002, un guvern de coaliție s-a prăbușit în mai puțin de 100 de zile. Totuși, acest ultim incident iese în evidență.
Coaliția a avut probleme încă de la început. Cele două cele mai mari partide, PVV și NSC, nu erau foarte dornice să se alăture guvernului, iar VVD nu a fost nici ea entuziasmată. Deși s-a ajuns la un acord care permitea PVV să facă parte din guvern, Wilders a fost exclus de la funcția de prim-ministru și de la orice post de cabinet. Wilders, care comunică în principal prin Twitter, este foarte izolat, iar miniștrii din PVV nu au putere de decizie.
Politicile de imigrație ale lui Wilders
Wilders a dorit să adopte un plan de 10 puncte pentru a reduce drastic imigrația și azilul, care includea mobilizarea armatei pentru a securiza granițele, întoarcerea tuturor solicitanților de azil, închiderea centrelor de primire a refugiaților, deportarea tuturor refugiaților sirieni, suspendarea cotelor de azil din UE și interzicerea membrilor de familie să se alăture refugiaților deja în țară. Aceste propuneri au fost considerate de experții legali ca încălcând legislația europeană privind drepturile omului și convenția ONU referitoare la refugiați.
În ciuda acestui lucru, guvernul a încercat să reducă imigrația prin măsuri drastice. De exemplu, guvernul a vrut să declare o criză națională a imigrației, dar o instanță a declarat că acest lucru este neconstituțional. Deși au fost adoptate multe legi, implementarea acestora durează de obicei mult timp. Aceasta este mai mult o chestiune de răbdare decât de lipsă de politici.
Decizia lui Wilders de a ieși din coaliție
Decizia lui Wilders de a părăsi coaliția este văzută ca fiind bizară. Sondajele recente arată că PVV a pierdut un suport semnificativ din partea alegătorilor de la victoria surpriză din noiembrie 2023, fiind acum cotat la aproximativ 20%, la egalitate cu alianța Partidului Laburist și a Verzilor, care este în prezent a doua cea mai mare formațiune din parlament.
Mudde a comentat că nu există o decizie strategică aici. Aceasta este prezentată de celelalte partide ca fiind o dovadă de nesiguranță din partea lui Wilders, alimentând narațiunea mai largă conform căreia politicienii populisti sunt iraționali. Deși Wilders este cunoscut ca un politician care își susține ideologiile, decizia sa este considerată rară în politică, punând ideologia înaintea strategiei.
Ce urmează?
Este greu de prezis cine va ieși învingător în alegerile din octombrie, iar multe din ceea ce se întâmplă acum ar putea fi uitate până atunci. După prăbușire, Wilders a lansat un mesaj clar alegătorilor: „Nu am fost lăsat să implementez schimbările radicale de care are nevoie țara. Votați-ne pentru că suntem prea mari pentru a fi ignorați.”
VVD, sub conducerea lui Dilan Yeşilgöz, a răspuns afirmând că imigrația este o problemă majoră, dar insistând că politicienii populisti de extremă dreapta, cum ar fi Wilders, nu sunt capabili să livreze rezultate. Yeşilgöz nu a exclus posibilitatea de a guverna din nou alături de Wilders, ceea ce riscă să repete alegerile din 2023, centrate pe imigrație și pe întrebarea dacă Wilders ar trebui să fie lăsat în guvern.
De asemenea, există șanse ca VVD să se reorienteze spre probleme tradiționale, cum ar fi reducerea impozitelor. Dacă se întâmplă acest lucru, Olanda ar putea ajunge la un guvern centrist format din VVD, GroenLinks–PvdA, D66 și creștinii democrați, revenind la un model politic mai stabil.
În concluzie, viitorul politic al Olandei este incert, iar evoluțiile recente ar putea avea un impact semnificativ asupra alegerilor viitoare.
