Un adăpost clandestin în România
Un bihorean, Viorel Pașca, găzduiește, fără autorizație, aproape 400 de persoane în casele sale, iar statul român a acceptat această situație timp de 20 de ani. Aceste persoane, multe fără familii, sunt trimise de diverse instituții ale statului care nu au soluții pentru ele.
Încălcări legale și controale
Corpul de control al Ministerului Muncii a început verificările în urma mediatizării cazului, iar primele date sugerează încălcări ale legii. Viorel Pașca a fost denumit „Bunul Samaritean”, dar afacerea sa ridică multe semne de întrebare. Deși funcționează ca un azil, activitatea sa nu este legală și se desfășoară pe persoană fizică.
Accesul la informații blocat
Jurnaliștii de la Digi24 au întâmpinat agresivitate din partea lui Pașca când au încercat să obțină informații despre cheltuielile legate de îngrijirea acestor oameni. O comisie care a efectuat un control a concluzionat că persoanele se află în siguranță, informație folosită de Pașca pentru a justifica legalitatea activității sale.
Condiții de trai și consimțământ
Reprezentanții Centrului de Resurse Juridice (CRJ) susțin că persoanele aflate în grijă nu și-ar fi putut da consimțământul informat pentru a locui acolo. Pașca a declarat că a avut peste 3.300 de persoane în îngrijire, dar mulți dintre aceștia, conform preotului din sat, au decedat.
Finanțare și transparență
Asociația Dumbrava DPG, fondată de Pașca, a obținut donații substanțiale, raportând venituri de peste 490.000 de euro în 2024. Totuși, autoritățile nu au impus măsuri pentru a-l aduce în legalitate, lăsându-l să continue activitatea ilegală.
Consecințe și reacții oficiale
Autoritățile au fost acuzate de complicitate, iar cazul pacienților aduși la Pașca este acum investigat. Inspecția Sanitară de Stat a constatat încălcări ale legii în ceea ce privește externarea pacienților, iar raportul a fost trimis organelor de anchetă.
Impactul asupra persoanelor vulnerabile
Statul român tratează persoanele cu dizabilități ca pe dosare, nu ca pe oameni cu nevoi reale. Astfel, aproape 400 de persoane rămân în grija unei persoane fizice fără licență, expuse riscului de abuz și neglijență.
Acest caz evidențiază vulnerabilitățile sistemului public și nevoia urgentă de reformă în îngrijirea persoanelor cu dizabilități în România.
