Războiul din Ucraina și poziția inflexibilă a Rusiei
Rusia și Ucraina sunt în continuare la fel de îndepărtate ca întotdeauna, cele două țări aflate în conflict fiind incapabile să realizeze progrese semnificative în negocierile directe de la Istanbul. Deși s-a convenit asupra schimbului unui număr mai mare de prizonieri, Moscova și Kievul rămân profund divizate cu privire la modul în care poate fi pus capăt războiului din Ucraina.
Rusia s-a arătat de neclintit, înmânând negociatorilor ucraineni un memorandum în care reafirmă condițiile sale maximaliste și intransigente, care ar echivala, în esență, cu capitularea Ucrainei. Așteptările privind un compromis din partea Kremlinului au fost întotdeauna scăzute, iar Moscova pare să fi eliminat orice indiciu de disponibilitate de a-și modera cererile.
Memorandumul rus solicită din nou Ucrainei să se retragă din patru regiuni parțial ocupate pe care Rusia le-a anexat, dar nu le-a capturat. Aceasta ar reprezenta o concesie teritorială pe care Kievul a respins-o în repetate rânduri. Memorandumul prevede că Ucraina trebuie să accepte limite stricte asupra forțelor sale armate, să nu adere niciodată la o alianță militară, să nu găzduiască trupe străine și să nu achiziționeze arme nucleare. Aceasta ar constitui o demilitarizare a Ucrainei în forma sa cea mai dură, inacceptabilă atât pentru Ucraina, cât și pentru o mare parte a Europei, care vede această țară ca o barieră împotriva unei noi expansiuni rusești.
Alte cereri ale Rusiei includ restabilirea relațiilor diplomatice și economice depline, în special faptul că niciuna dintre părți nu va cere reparații, iar toate sancțiunile occidentale împotriva Rusiei vor fi ridicate. Această listă de dorințe a Kremlinului spune multe despre modul în care Moscova continuă să-și imagineze viitorul Ucrainei ca un stat subjugat, sub jugul Rusiei, fără o armată semnificativă și fără independență reală.
Factori de influență asupra Kremlinului
Această poziție intransigentă vine în ciuda a doi factori importanți care ar fi putut determina Kremlinul să ezite. În primul rând, Ucraina a dezvoltat capacitatea tehnică de a lovi adânc în interiorul Rusiei, în ciuda disparității uimitoare a teritoriului și a resurselor sale. Atacurile recente cu drone care au vizat bombardiere strategice rusești la baze situate la mii de kilometri de Ucraina sunt o ilustrare puternică a acestui fapt. Ucraina pare să aibă câteva atuuri pe care le folosește eficient.
În al doilea rând – și probabil mai periculos pentru Moscova – ultimele cereri dure ale Kremlinului vin în ciuda frustrărilor crescânde ale președintelui american Donald Trump față de propriile eforturi de pace în Ucraina. Trump și-a exprimat deja nemulțumirea față de omologul său rus, Vladimir Putin, despre care a spus că a devenit „absolut nebun” după atacurile masive ale Rusiei asupra Ucrainei.
În prezent, Trump se află sub presiune, întrucât piatra de temelie a politicii sale externe pentru al doilea mandat – încheierea rapidă a războiului din Ucraina – pare decisiv șubredă. Trump are la dispoziție pârghii puternice, dacă dorește să le folosească, cum ar fi creșterea ajutorului militar american sau impunerea de noi sancțiuni dure, susținute cu o majoritate covârșitoare în Senatul SUA.
Unul dintre principalii susținători ai unui proiect de lege al Senatului, care vizează impunerea de noi măsuri „devastatoare” împotriva Moscovei, senatorul Richard Blumenthal, a acuzat Rusia că „își bate joc de eforturile de pace” la negocierile de la Istanbul și a declarat că Kremlinul „se joacă cu Trump și America”. În acest moment, nu este clar cum va reacționa mercurialul președinte american sau ce va face, dacă va face ceva.
Totuși, rezultatul războiului din Ucraina, în special negocierea unui acord de pace pentru a-l încheia, a devenit indisolubil legat de actuala administrație de la Casa Albă. Faptul că Putin a dat din nou dovadă de intransigență și a prezentat un răspuns fără compromisuri la apelurile la pace ar putea să-l oblige acum pe Trump să acționeze.
