Povestea Halynei Vlasenko
Halyna Vlasenko, o profesoară de 49 de ani din Kiev, s-a refugiat la Iași împreună cu cei doi fii, de 12 și 17 ani, și părinții săi, în vârstă de 73 și 79 de ani. A lăsat în urmă casa și soțul, care a rămas în Ucraina. La patru ani de la începutul războiului, Halyna continuă să spere că se va reuni cu soțul ei și le cere ieșenilor să se roage pentru pace.
Experiența refugiului
Pe 24 februarie 2022, Halyna s-a trezit în mijlocul bombardamentelor. A rămas în Kiev timp de zece zile, apoi a decis să plece, parcurgând un drum de 18 ore către România, unde a ajuns pe 19 martie. În Iași, a găsit sprijin din partea organizațiilor locale și și-a început o nouă viață, având dificultăți în adaptare și în acceptarea ajutorului.
Îngrijorări constante
Soțul ei locuiește în Kiev, unde se confruntă cu condiții dificile. Halyna îl sună zilnic, întrebându-se dacă este în viață. De asemenea, fiul său de 17 ani nu a putut să-și viziteze tatăl din teama de a nu mai putea părăsi țara. Copiii continuă să învețe prin intermediul unei școli ucrainene online.
Activitatea profesională în România
În România, Halyna a lucrat la o organizație non-guvernamentală și, ulterior, și-a deschis un mic business de gătit. Ea își susține familia, inclusiv părinții, și primește ajutor financiar de la soțul ei, care lucrează în Ucraina ca medic.
Provocări administrative
Halyna este îngrijorată de statutul refugiaților ucraineni în România, având permis de ședere până în martie 2027. Există incertitudini cu privire la viitorul lor, având în vedere că războiul ar putea continua.
Adaptați la noua viață
Familia Vlasenko a învățat limba română și s-a integrat parțial în comunitatea locală. Halyna nu consideră Iașiul „acasă”, dar apreciază sprijinul primit și își dorește liniște și stabilitate pentru ea și familia sa.
Impactul conflictului din Ucraina asupra vieții Halynei și a familiei sale subliniază provocările cu care se confruntă refugiații și necesitatea continuării sprijinului internațional pentru cei afectați de război.
