Contextul Financiar al României
România funcționează sub un regim de excepție permanentă în domeniul finanțelor publice, ceea ce afectează dialogul instituțional și controlul puterilor. Începând cu 2003, ordonanțele de urgență au devenit un mecanism obișnuit, golind de conținut rolul Parlamentului în deciziile financiare.
Problema Constituțională
Constituția României impune ca impozitele și taxele să fie stabilite prin lege, iar bugetul public național să fie aprobat exclusiv de Parlament. Ordonanțele de urgență nu pot modifica îndatoririle constituționale, iar tratamentul Codului fiscal ca un corp normativ autonom a permis derapaje instituționale semnificative.
Analogia Corporativă
Guvernul acționează ca un administrator, iar Parlamentul ca Adunare Generală a Acționarilor. Orice modificare a bugetului trebuie aprobată de Parlament, iar utilizarea ordonanțelor pentru modificări bugetare este o depășire a mandatului executiv și o subminare a controlului parlamentar.
Impozitele și Controlul Parlamentar
Constituția stipulează că impozitele și taxele sunt apanajul Parlamentului. Acceptarea ordonanțelor ca forme de legiferare fiscală transformă Parlamentul dintr-o putere deliberativă într-un simplu instrument de validare a deciziilor executive.
Rectificarea Bugetară
Orice modificare a bugetului trebuie să fie făcută prin lege, conform Legii nr. 500/2002. Ordonanțele de urgență care afectează structura bugetului public național fără autorizare parlamentară constituie o încălcare a separației puterilor.
Impactul Practicii Guvernamentale
Utilizarea recurentă a ordonanțelor de urgență pentru modificarea bugetului reprezintă o fraudă la Constituție, deoarece transferă deciziile fiscale de la Parlament către Executiv, afectând grav controlul democratic asupra finanțelor publice.
Concluzie
Practicile actuale de guvernare fiscală subminează controlul parlamentar, transformându-l într-un simplu decor constituțional, ceea ce poate duce la o erodare a democrației și a statului de drept în România.
