SUA își reconfigurează strategia de apărare
Noua Strategie Națională de Apărare a Pentagonului, actualizată la fiecare patru ani, mută accentul de la intervenționismul global către securitatea internă a Statelor Unite, retrogradând China ca prioritate strategică. Documentul sugerează că Washingtonul se îndepărtează de angajamentele necondiționate de securitate față de aliați.
China: o amenințare secundară
China nu mai este considerată inamicul numărul unu; în schimb, SUA adoptă o strategie de descurajare pentru a menține echilibrul în regiunea Indo-Pacific. Absența mențiunii Taiwanului indică o recalibrare a prezenței americane în zonă.
NATO și Europa: responsabilitate partajată
Washingtonul rămâne un aliat al NATO, dar subliniază că Europa trebuie să își asume mai multă responsabilitate pentru propria apărare, având în vedere scăderea puterii economice a continentului. Rusia este considerată o „amenințare gestionabilă”, iar SUA își vor reduce prezența militară în Europa.
Controlul Emisferei Vestice
Pentagonul reînvie principiile Doctrinei Monroe, punând accent pe controlul militar și comercial al zonelor critice din emisfera vestică, precum Groenlanda și Golful Mexic.
Orientul Mijlociu și Coreea de Nord
Israelul este considerat un „aliat model”, în timp ce Iranul rămâne o sursă de instabilitate. Coreea de Nord este văzută ca o amenințare militară directă pentru SUA și aliații asiatici.
Implicare globală selectivă
Noul pragmatism al SUA reflectă o implicare globală selectivă, concentrată pe protejarea intereselor proprii, lăsând restul lumii să își gestioneze propria securitate.
Concluzie: Această nouă strategie ar putea remodela relațiile internaționale și ar putea determina aliații să își reevalueze angajamentele de securitate în fața unei Americi mai concentrate pe probleme interne.
