Critica Profesorului Radu Chiriță la adresa documentarului Recorder
Profesorul de drept Radu Chiriță a vizionat documentarul Recorder și a început prin a-l lăuda pentru calitatea sa tehnică și regizorală, afirmând că „Oliver Stone ar fi invidios”. El recunoaște un „progres uriaș” față de lucrările anterioare ale Recorder, evidențiind montajul și imaginile bine alese, dar concluzionează că, dacă ar fi fost prezentat ca film de ficțiune, ar fi fost demn de Oscar, în timp ce, în calitate de jurnalism, este o „mizerie”.
Obiecții privind etica jurnalistică
Chiriță subliniază că filmul reprezintă propagandă deghizată și critică lipsa vocii părții adverse, menționând că, deși Savonea ar fi refuzat interviul, realizatorii ar fi putut găsi o viziune contrară. El consideră că prezentarea exclusivă a unei singure perspective constituie o formă de propagandă, comparabilă cu practicile din presa rusă.
Credibilitatea surselor
Profesorul ridică întrebări legate de credibilitatea surselor care susțin teza „confiscării” justiției, argumentând că martorii-cheie au fost persoane cu experiențe profesionale negative. De exemplu, Panioglu este caracterizată ca o judecătoare dată afară de mai multe ori, iar Bologa a fost scos din funcție. Chiriță respinge expertiza unei „experte anticorupție”, pe care o consideră o simplă „băgătoare în seamă”.
Implicațiile documentarului
Chiriță susține că filmul întărește ideea toxică că orice acuzat este vinovat, subminând astfel independența justiției penale. El se teme că documentarul face parte dintr-un proiect mai amplu de atacuri asupra achitărilor și contribuie la diabolizarea Elenei Savonea. În loc să deschidă o discuție, filmul pune presiune pe judecători și sugerează că perioada de dinainte de 2015 era mai bună.
Concluzie
Profesorul Chiriță concluzionează că, deși justiția are probleme ce necesită corectare, acuzația de „confiscare” de către Savonea este nefondată și îndeamnă la dezbateri reale despre sistemul judiciar, în loc de propagandă emoțională.
