35 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990
La 35 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990, aproximativ 15.000 de mineri au fost aduși în Capitală de fosta conducere a României, în frunte cu Ion Iliescu, pentru a opri protestele care durau de mai bine de două luni. Mărturiile victimelor acelor zile sunt cutremurătoare: „Au început să mă lovească cu bastoane, bâte de lemn, cabluri electrice, seceră”, „Am fost bătut atât eu, cât și soția, care era însărcinată”, arată doar câteva dintre declarațiile celor peste 1.200 de locuitori ai Bucureștiului, victime ale violențelor.
Rechizitoriul Parchetului General, ajuns recent pe masa judecătorilor, arată daunele provocate de Mineriadă: 4 persoane au murit prin împușcare, 12 persoane au fost violate, 1.311 au suferit vătămări fizice și psihice, iar 1.211 au fost private ilegal de libertate. La 35 de ani de la acele evenimente, Parchetul General a trimis în judecată Dosarul Mineriadei, iar Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu și liderul sindical Miron Cosma vor fi judecați pentru infracțiuni contra umanității.
Implicarea statului în represiune
Conducerea statului a lansat o „politică de represiune din motive politice” împotriva populației civile din Capitală, conform rechizitoriului. Autoritățile au acționat pentru evacuarea protestatarilor pașnici din Piața Universității, folosind resursele instituțiilor de stat – poliție, armată, servicii de informații – și manipulând opinia publică pentru a demonstra puterea actualei conduceri.
Mineriada a avut loc pe fondul manifestației din Piața Universității, care a început pe 22 aprilie 1990, un protest împotriva regimului condus de Ion Iliescu, care cerea o Românie fără o nouă formă de comunism. Rechizitoriul subliniază că Ion Iliescu, Petre Roman și alții au orchestrat un atac împotriva manifestanților, implicând forțe ale Ministerului de Interne și Ministerului Apărării, precum și minerii, care au „ocupat” Piața Universității începând cu 14 iunie.
Violentele minerilor și impactul asupra cetățenilor
Minerii nu s-au limitat la zona Pieței Universității; grupuri de mineri, împreună cu polițiști și ofițeri de informații, au devastat locuințele liderilor de opoziție și au atacat cetățeni nevinovați. Victimele au inclus „sute de cetățeni ai capitalei care nu aveau nicio legătură cu opoziția”, iar procurorii vorbesc despre „atacuri cu o cruzime nemaiîntâlnită”.
Urmările acestor violențe sunt grave, provocând vătămări fizice și psihice pe termen lung. Rechizitoriul menționează traume psihice majore cauzate de agresiunile brutale și subliniază că agresiunile au avut ca rezultat răni grave, inclusiv pierderea unui ochi sau fracturi multiple.
Mărturii ale victimelor
Mărturii cutremurătoare ale victimelor subliniază brutalitatea acțiunilor minerilor: „Erau dispuși în cerc, iar eu încercam să mă feresc de lovituri”, „Am fost lovit de un miner cu o bâtă în urechea stângă”, sau „Minerii m-au ridicat de jos și m-au condus la o secție de poliție, timp în care m-au mai lovit fără motiv”.
Alte victime au declarat: „Am fost bătut atât eu, cât și soția, care era însărcinată”, și „Au început să mă lovească fără niciun motiv, deși le-am arătat legitimația și le-am spus că sunt polițist”. Aceste mărturii reflectă brutalitatea și haosul care au marcat acele zile fatidice din istoria României.
