Transferul Tezaurului Românesc
La 12 decembrie 1916, România a decis transferul Tezaurului în Rusia țaristă pentru a-l proteja de înaintarea Puterilor Centrale. Această decizie a dus la cea mai mare pierdere patrimonială din istoria României.
Transportul Aurului
Între 12 și 14 decembrie 1916, 17 vagoane au fost trimise din gara Iași spre Moscova, conținând 1.738 de casete ale Băncii Naționale și bijuteriile Reginei Maria. Aurul BNR, evaluat la peste 314 milioane de lei, a fost depozitat în Sala Armelor de la Kremlin, cu inventarierea din 1917 confirmând concordanța cu declarațiile românești.
Bolșevicii și Confiscarea Tezaurului
După Revoluția bolșevică, în ianuarie 1918, noua putere sovietică a confiscat Tezaurul, promițând că îl va „păstra pentru poporul român”, dar acesta nu a fost returnat niciodată.
Restituiri și Impactul Economic
România a primit doar trei restituiri parțiale în 1935, 1956 și 2008, fără a include aurul BNR. Pierderea Tezaurului a afectat grav economia interbelică și a rămas un punct sensibil în relațiile româno-sovietice și româno-ruse. BNR a menținut evidența aurului în bilanțuri până în 1943.
Starea Actuală a Tezaurului
Tezaurul de la Moscova rămâne o datorie istorică nerecuperată a României. Comisiile bilaterale de după 2003 nu au dus la restituirea majorității bunurilor, iar BNR continuă demersurile pentru recuperarea acestuia.
Pierderea Tezaurului a avut un impact de lungă durată asupra economiei și relațiilor internaționale ale României, subliniind nevoia continuării eforturilor de recuperare a bunurilor istorice.
